Skip to Content

D’ale comisioanelor

De ce nu puneţi şi pe râs impozit

Şi birul progresiv pe sărăcie

De ce nu puneţi taxe pe-ntuneric?

Impozitaţi şi vântul ce adie!

(„Impozite, biruri şi taxe”, Adrian Păunescu)

 

Cu siguranţă fiecare din noi ne-am ciocnit cu problema „comisioanelor” achitate băncilor comerciale la procesarea facturilor de plată pentru serviciile comunale.

Oarecum indignaţi şi chiar revoltaţi de situaţia în care „trebuie să plătim pentru a avea dreptul de a ne onora obligaţiile privind comodităţile locative”, noi, în calitate de consumatori, împreună cu autorităţile, cărora le-am delegat mandatul de a ne proteja şi respecta drepturile, în unison ridicăm din umeri spunând: „Sânt mic şi nu ştiu nimic!”.

Bunăoară, solicitată de binecunoscutul ziar TIMPUL, viceguvernatorul Băncii Naţionale, Ema Tăbârţă, a spus că băncile argumentează că plata pe care lor le-o plătesc furnizorii (de servicii comunale – n.a.) este prea mică, de aceea recurg la perceperea comisionului de la consumatori. Totodată, aceştia nu vor să renegocieze acum contractele şi să stabilească un comision mai mare, motivând că Agenţia Naţională de Reglementare în Energetică (ANRE) nu le permite. Astfel, se ajunge într-un cerc vicios, cea mai mare problemă fiind faptul că persoana fizică plăteşte dublu pentru serviciul bancar, deoarece taxa pe care o plăteşte furnizorul băncii este deja inclusă în suma indicată în factura comunală.

Aceeaşi doză de compasiune lacrimogenă pentru drepturile consumatorilor e consemnată şi în Hotărârea nr. 61 din 15.10.2009 a Agenţiei Naţionale pentru Protecţia Concurenţei (ANPC), care redă următorul conţinut: „Deşi costul serviciilor privind încasarea plăţilor sunt deja incluse în tariful achitat de către consumator (pentru servicii comunale, telefonice etc.), acesta urmează, în fine, în cazul achitării facturilor să plătească o taxă suplimentară percepută de unele instituţii bancare”.

Sinteza celor expuse ne poate crea impresia că în mod incontestabil drepturile fiecăruia din noi sunt flagrant încălcate atunci când suntem impuşi de către bănci să plătim comisioane la achitarea serviciilor comunale. Totuşi, aceiaşi funcţionari ce deplâng starea de echitate socială în hotărâri oficiale şi articole jurnalistice, afirmă, în mod incredibil, că băncile nu pot fi penalizate, deoarece, de fapt, nu se încalcă nici o lege.

Eu nu numesc o asemenea expunere cel puţin aberantă, deoarece nu înţeleg cum o constatare a unui prejudiciu adus consumatorului poate fi considerată ca fiind absolut legală?! Fie nu există o încălcare a legii, fie cei ce afirmă asemenea lucruri sunt lipsiţi de vlagă intelectuală…    

Din practica personală pot să menţionez că ceva timp în urmă am avut de redactat câteva pretenţii ce ţin de indignarea unor cetăţeni privind comisionul perceput de la aceştia de către anumite bănci comerciale la achitarea facturilor pentru serviciile de telefonie fixă, prestate de SA „Moldtelecom”. Obiecţia principală pe care am invocat-o consta în faptul că legea (cu titlu particular – art. 1228 Cod  Civil) prevede că prin contractul de cont curent bancar, banca se obligă să primească şi să înregistreze în contul titularului de cont (client) sumele băneşti depuse de acesta sau de un terţ în numerar […], iar clientul (în cazul dat Moldtelecom) achită o remuneraţie pentru prestarea serviciilor menţionate. În efect legea prescrie că anume SA „Moldtelecom” se îndatorează la plata de comisioane pentru plata efectuată de terţi.

Unul din răspunsurile primite la aceste petiţii e oarecum original în demersul lui de a încerca să explice într-un mod diferit natura juridică a comisionului contestat. Astfel, minţile luminate ale băncii X afirmă că prin adresarea consumatorului către bancă, a fost încheiat tacit un contract de prestare a serviciilor, obiectul acestuia fiind încasarea numerarului în contul achitării plăţilor către furnizor. În acest mod mijloacele băneşti încasate se transferă de către bancă la contul – XXXXXX – plăţi încasate pentru transfer după destinaţie, iar deja din acest cont mijloacele băneşti încasate de la populaţie se transferă la prestator. Aşadar cei de la bancă consideră că nu pot fi invocate prevederile art. 1228 Cod Civil, deoarece contul XXXXXX numit mai sus nu are nici o atribuţie cu contul prestatorului de servicii, care achită remuneraţia pentru serviciile care se prestează de către Bancă la contul său.

Penibil şi umil!!!!!!!!!

Invocarea de către bancă a faptului că proba legalităţii se face prin aceea că depunerea de terţi a numerarului în conturile clienţilor se realizează prin transfer de la un cont străin e alogică, deoarece însăşi SA „Moldtelecom”, în scopul recepţionării plăţilor pentru serviciile de comunicaţii şi pentru comoditatea clienţilor săi, are pusе la dispoziţie mai multe conturi bancare la diverse bănci comerciale, în rândurile cărora se includ şi cele de la banca X.

Astfel că obligarea persoanelor fizice (şi chiar celor juridice!) la achitarea de comisioane pentru depunerea efectuată este vădit ilegală. Or, în acest context e necesar să reiterez că art. 1228 Cod Civil prevede că anume clienta - SA „Moldtelecom” (sau oricare alt prestator de servicii comunale) se face responsabilă de plata acestora.

Dacă, în limita argumentelor juridice invocate oficialii din sfera supravegherii bancare vor insista în continuare asupra ideii că prin perceperea comisionului numit băncile nu încalcă nici o lege, îi îndemn să-mi expedieze un răspuns cu informaţia când a fost abrogat Codul Civil al Republicii Moldova….

 

Alexandru BOT,

Avocat-stagiar, Cabinetul Avocatului „Gheorghe Golubaş”

membru al Academiei Ideilor II

Comments

Din cîte țin minte, PM Filat

Din cîte țin minte, PM Filat a obligat băncile să renunțe la comisioane și asta a fost demult. Spre exemplu, eu nu am achitat niciodată comisioane suplimentare la alte bănci decît BEM, pentru serviciile comunale.

Ceea ce penibil după părerea mea, sunt comisionale neoficiale, dar solicitate în mod obligatoriu: în Boston, dacă nu lași 15-20% (asta nu se compară cu comisiunul de 25 de bani pentru o factură în Chișinău) la un restaurant, riști să dai o sută de explicații. Teoretic, asta-i bacșiș și e treaba ta dacă-l lași, practic, ești obligat să-l plătești. Dacă e să urmez logica din articolul tău, atunci: după ce ai plătit consumația, inclusiv taxele, inclusiv pregătirea ei, inclusiv adaosul pentru că ai mîncat la restaurant - din care ar trebui să fie plătit chelnerul, mai pui încă 15-20% pe deasupra. Știu că acei care au lucrat chelneri, nu vor fi deacord cu mine, dar asta-i părerea mea.

Eu nu stiu cum e in lumea

Eu nu stiu cum e in lumea economistilor, dar in cea a juristilor Filat nu poate obliga bancile la nimic doar prin declaratii de presa... E adevarat ca Posta Moldovei si BEM nu mai percep comisioane la plata facturilor, insa banci precum Fincombank pana in prezent incaseaza bine merci comisoane in marime de 1,5 lei pentru fiecare factura procesata. Plus la toate, nu exista nici un act normativ care sa le interzica bancilor sa instituie un atare comision, cu exceptia Codului Civil. Or, anume prin textul din Codul Civil am si incercat sa explic ilegalitatea practilor bancare si nu prin textul lacrimogen al declaratiilor liderilor de guvern...
Cat priveste acele bacsisuri platite la restaurant: nu stiu cum e in Boston, ci stiu cum e in Chisianu. Asa ca juridic vorbind nu prea inteleg ce are comisionul cu acele plati numite "tips"?! Si iarasi juridic vorbind: comisionul e remuneratia pentru un serviciu oneros, bacsisul e actul de donatie oferit in semn recunostinta pentru felul in care esti curtat... Stiu ca economistii nu vad diferenta intre aceste doua institutii, dar asta e textul legii!

Post new comment

CAPTCHA
This question is for testing whether you are a human visitor and to prevent automated spam submissions.
1 + 0 =
Solve this simple math problem and enter the result. E.g. for 1+3, enter 4.